T.I.C.

Dansul ca forma de exprimare

2009-01-20T23:58:00.000-08:00

Dansul este un fenomen social datorita impactului de masa dar si incurajarii interactiunii dintre parteneri. De cata vreme este o frumoasa forma a artei, si sunt cateva sute bune de ani, el a avut timp deasemenea, sa fie parte integranta a vietii individului, creand o atmosfera aparte barbatlui si femeii dezvoltand prietenii, gasind formule pentru distractie si buna dispozitie, reprezintand expresia miscarii ritmice, a unui simt al vietii foarte intens, izvorând din perceptia interioara ce stimuleaza atât corpul cât si intelectul. Exprimând aceasta perceptie prin forma dansului, oamenii afirma placerea de-a exista, dansul fiind un limbaj universal si nelimitat. În zilele noastre dansul de societate, prin toate formele sale este mai popular ca niciodata. O noua generatie descopera placerile dansului chiar daca este vorba de distractie, de competitie, sau pur si simplu, de sansa de a fi aproape de prieteni. Dansul de competitie, diferit de activitatea de petrecere a timpului liber, a fost recent redenumit în toata lumea Dans Sportiv, având o structura competitionala organizata la cel mai înalt nivel competitiv.Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie". De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc.
Primul este că dansul reia contactul conştient cu emoţiile stocate la nivel somatic de-a lungul vieţii. Emoţiile puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor de către fiinţa umană se păstrează sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor părţi ale corpului legate simbolic de situaţia trăită. Dansul solicită mult mai multe grupe de muşchi decât activităţile obişnuite. Prin dans, încercând să devii mai expresiv, descoperi din nou, ca un copil, posibilităţile uitate ale corpului tău şi conştientizezi acele tensiuni de mult uitate.
Al doilea este că dansul îţi impune acea stare de joc , de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este posibil prin improvizaţie, unde problemele îţi apar mai altfel, unde stereotipurile şi blocajele se pierd în varietatea posibilităţilor (un prim pas spre rezolvarea conflictului intern), şi acea stare de deschidere spre ceilalţi (primul pas spre rezolvarea conflictului cu celălalt).
Aceste două rezultate, la care terapiile verbale se străduie să ajungă prin interviuri lungi, sunt puncte de plecare în dans. Ceea ce îi lipseşte dansului pentru a avea efect terapeutic este centrarea pe problemă (de obicei dansul " te face să uiţi de griji", pentru că îţi propui să nu te gândeşti la ele când dansezi), care este realizată în folosirea terapeutică a dansului prin analiza verbală a mişcării.
Dansul este manifestarea Instinctului Vieţii (fie că i se zice Energie creatoare, libido sau bucurie de a trăi), în evoluţia sa către spiritualitate, către identificarea cu ceea ce este nemuritor. De aceea, exprimarea prin dans poate fi materia primă şi modalitatea de realizare a procesului de individuaţie.

VOLUNTARIAT

2008-10-22T00:25:00.000-07:00

Ce înseamnă voluntariat?

Cand spui «voluntariat» nici nu îţi dai seama la cat de multe lucruri te referi. Este foarte greu sa găseşti o definiţie completa pentru acest cuvant. A fi voluntar înseamnă în primul rand a vrea, a te implica, a-ţi dori! Deşi aparent cuvantul i«voluntariat» ne duce cu gandul la o munca neplătită, în adancime activitatea de voluntar îţi aduce satisfactii de neegalat si îţi deschide noi orizonturi, oferindu-ti posibilitatea de a alege noi opţiuni. Sa fii voluntar înseamnă pentru mine sa combini utilul cu plăcutul,sa înveţi din adolescentă sa combini utilul cu plăcutul si sa ştii cum sa îţi gestionezi timpul în asa fel încat sa faci fata tuturor cerinţelor.Este nevoie de multă munca ,dar nu conteaza la varsta noastra nu ar trebui sa existe cuvantul oboseala.

2008-anul international de promovare a dialogului intercultural

2008-04-02T00:23:00.000-07:00

Anul 2008 este declarat, atat de ONU cat si de Uniunea Europeana, „anul civilizatiei si dialogului in lume"

Obiectivele declarate ale Uniunii Europene pe aceasta tema se refera la „promovarea dialogului ca un instrument care să-i ajute pe cetăţenii europeni, ca şi pe cei care trăiesc în UE, să dobândească acele cunoştinţe şi aptitudini care să le permită să stăpânească un mediu mai deschis şi mai complex, precum şi sensibilizarea cetăţenilor europeni, ca şi pe toţi cei care trăiesc în UE, în privinţa importanţei de a dezvolta o cetăţenie europeană activă şi deschisă spre lume, care să respecte diversitatea culturală şi care să fie fondată pe valori comune.

Programul va cuprinde o conferinta dedicata dialogului intercultural ca “valoare fundamentala a UE” in materie de cultura, presa, educatie, dezvoltare economica, si un eveniment artistic cu participare protocolara la nivel inalt.

Romania este prezenta la aceasta conferinta, prin contributii aduse de Demeter Andras, Secretar de Stat in Ministerul Culturii si Cultelor (MCC), Adriana Popp, consilier afaceri europene in MCC si Raluca Pop, Centrul de Consultanta pentru Programe Culturale Europene.

Pentru anul 2008, Dialogul Intercultural a fost definit ca cea mai sigura cale spre o mai buna intelegere si convietuire intre cei 500 de milioane de cetateni europeni. Uniunea Europeana a identificat mai multe arii tematice, unde dialogul intercultural este prezent zi de zi, si anume: cultura, educatia, migratia, minoritatile, religia si tineretul.

La Cluj, Muzeul National de Arta a organizat un atelier de lucru cu reprezentantii muzeelor din cadrul Retelei Nationale a Muzeelor din Romania, iar Casa Tranzit si British Council vor prezenta programele derulate in cadrul AEDI si vor proiecta filme pe teme de diversitate etnica.
MCC a anuntat, inca de anul trecut, ca a elaborat o strategie, prezentata in septembrie 2007 Consiliului Europei, care prevede finantarea si organizarea unor actiuni si proiecte culturale care sa aduca in atentia publicului conceptele de diversitate culturala si de dialog intercultural.

Comportamentul tinerilor in societate

2008-03-26T01:17:00.000-07:00

CUM NE COMPORTAM

Comportamentul este un aspect important din viata noastra deoarece prin comportametul si atitudinea noastra ne creem o imagine fata de ceilalti,ne respectam in primul rand pe noi si pe urma pe ceilalti din jurul nostru.A sti sa ne comportam intr-o societate si nu numai este un aspect care tine de noi si de educatia noastra.Atunci cand ne aflam in diferite imprejurari cu ar fi:la teatru,pe stadion,la scoala,pe strada,in mijloacele de transport etc. trebuie sa stim sa ne comportam in toate situatiile asa cum si ceilalti o fac,chiar daca nu toti folosesc un limbaj normal si nu au respectul de unele persoane care se mai afla imprejurul nostru.Ca de exemplu atunci cand ne aflam intr-o sala de teatru trebuie sa ii respectam in primul rand pe cei din jurul nostru,pe cei care fac efortul de-a ne face placere sa ne uitam la o piesa de teatru si nu in ultimul rand pe noi.Cand suntem intr-un mijloc de transport trebuie sa oferim persoanelor mai in varsta locul pentru a da dovata de bun simt si nu numai,sa ii ajutam pe cei care au nevoie de un ajutor din partea celorlalti.Chiar daca unele persoane nu ofera ajutor celor din jur ,se comporta urat cu unele persoane,folosesc un limbaj neadecvat imprejurarilor noi nu trebuie sa luam ce e rau ci trebuie sa le tragem atentia.

Reportaj-8Martie

2008-03-11T14:08:00.000-07:00

Romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. 1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Sarbatoarea este de fapt apriori timpurilor crestine, iar Dochia este un personaj pagan.Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul "martisor" are origini latine si este numele popular al lunii martie. Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii.
La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii. In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta si inmormantare.
Cand venea primavara, oamenii obisnuiau sa lege de copacii funii albe si rosii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Aceasta masura de precautie era luata pentru a preintampina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor si i-ar fi putut impiedica sa rodeasca.
La originile martisorului a stat o moneda de aur la care se atasa o sfoara facuta din doua parti rasucite, una rosie si alta alba, pe care copiii obisnuiau sa o poarte la gat. Exista credinta, conform careia, acesta amuleta aducea noroc si fericire. Fetele purtau martisorul pana cand infloreau copacii, moment in care, legau martisorul de trunchiul unui copac iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.
Dupa un timp, margele frumos colorate au luat locul monedei. In unele parti ale tarii, martisorul este purtat la incheietura mainii, toata luna martie. Dupa care, inainte de rasaritul soarelui, fetele il innoada de trunchiul unui copac sau il pun intr-un arbust de trandafiri, cu convingerea ca toate dorintele lor se vor implini.
Simbolul snurului realizat din cele doua parti rasucite, una alba si cealalta rosie, a fost initial folosit de daci inainte ca romanii sa-i cucereasca. Pe acea vreme snurul era alcatuit din alte doua culori: alb si negru. Culoarea neagra reprezenta lana neagra data de Baba Dochia nurorii sale, si simboliza intunericul iernii. Partea alba simboliza lumina primaverii. Lana s-a schimbat, conform legendei, din negru in alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauza partea rosie din martisor reprezinta sangele si sacrificiul. In final, primavara si martisorul vor fi mai puternici decat intunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.

Aportul tradiţiei, culturii şi limbii române la dezvoltarea patrimoniului cultural al Uniunii Europene

2008-01-16T00:23:00.000-08:00

Cultura unui popor reprezinta totalitatea valorilor materiale şi spirituale acumulate de poporul respectiv în decursul vremurilor.Cultura trebuie pastrata deoarece ea reprezinta acel popor,in ea se afla trecutul poporui respectiv;O.Goga spunea:"Vremea în mersul ei aduce multe lucruri noi. Aduce şi bune, şi slabe. Din acestea însă vom alege pe seama noastră numai acelea care ne sunt spre folos şi nu ne duşmănesc cu moştenirea noastră. Ne vom sili să câştigăm spre uşurarea traiului toate poveţele şi mijloacele vremii noastre înainte, toată învăţătura cuprinsă în slova condeielor de omenie. Dar va trebui să păstrăm cu o îndărătnicie dârză, unele neschimbate. Va trebui să păstrăm neschimbat sufletul nostru. Toate neamurile care trăiesc sub ochii noştri se deosebesc unele de altele. Se deosebesc prin sufletul care le călăuzeşte cărările. Acest suflet deosebit se învederează în alt chip la toţi. Fiecare neam îşi are limba lui, legea lui, portul lui, cântecele şi jocurile lui, datinile străvechi. Schimbându-se acestea, s-a schimbat sufletul acelui popor. Acel popor nu mai trăieşte, căci s-a coborât în el duh străin. De aceea, în lupta mare a neamurilor se ţinteşte totdeauna la aceste cetăţi, care, pierzĺndu-se pe rând, se pierde şi poporul. Rămân oamenii numai, dar fără duhul care-i ocrotea. Şi nu este o înfăţişare mai jalnică pe acest pământ, decât cea a unei cete de oameni cu sufletul mort".Atat cultura Romaniei cat si cultura celorlalte tari din U.E. este importanta pentru Uniune deoarece impreuna formeaza interculturalitatea,ea reprezentand relatia de interactiune si cooperare continua, a diverselor grupuri culturale, etnice, religioase, a tuturor categoriilor de minoritati,relatiile fiind determinate de schimbul cultural si intercunoastere in contextul grijii fata de mentinerea specificului fiecarei comunitati).Procesul de integrare europeana este in sine un proces de afirmare a interculturalitatilor. In spatiul Comunitatii europene fiecare "minoritate" nationala, etnica, religioasa, culturala se afirma ca identitate. Pluralismul valorilor este miza care face posibila orice strategie integrativa.

Conflicte intre generatii

2007-10-24T00:19:00.000-07:00

Astazi conflictul intre generatii este o problema fara rezolvare.Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.
Acest conflict este determinat de : cresterea prostitutiei, abandon scolar, avorturile in randul tinerelor, consumul de alcool si de droguri.
Adolescentii daca gresesc, nu spun parintilor deoarece se rusineaza spunand adevarul si isi deschid greu sufletul in fata parintilor si nu neaparat din cauza pedepselor.
Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi-au cumpărat vreo revistă deocheată sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.Tânărul adolescent ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele.

Conflicte intre generatii

2007-10-03T06:11:00.000-07:00

1.Conflictul intre generatii- o problema fara rezolvare?

Oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.
Este de ajuns să deschizi televizorul ca să afli "starea naţiunii". Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. "Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu", îmi spunea deunăzi un prieten.
Delincvenţa juvenilă, creşterea ratei prostituţiei, abandonul şcolar, avorturile în rândul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate "fireşti" ale acestui haos generalizat, sunt o crudă realitate. Părinţii tinerilor adolescenţi de astăzi, cunoscând toate aceste pericole latente, nu ştiu ce să facă mai întâi pentru a-şi proteja odraslele.
E de ajuns ca părinte să arunci întâmplător un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile Capitalei, ca să înţelegi dezlănţuirea şi descătuşarea tinerilor prin discoteci, ca să vezi ce înţeleg majoritatea dintre ei prin distracţie. Dacă apoi comuţi pe ştirile de la ora 5.00 sau afli de vreun vecin că fiul lui se droghează sau că este homosexual, înţelegi că azi nu-i nimic mai greu decât să fii părinte. Mii de griji, de temeri şi, să o spunem sincer, în cea mai mare parte justificate.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Ei arată compasiune "babacilor", nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el?
Părinţii văd pe stradă tineri de-o vârstă cu fata sau băiatul lor vorbind murdar, făcând diferite gesturi obscene… şi se îngrozesc; aceştia sunt copiii altor părinţi, unor părinţi ca şi ei. Cum să faci ca părinte să te apropii de copil şi să-l faci să priceapă că teribilismul sau bădărănia nu-s o bună carte de vizită? Cum să faci să nu-l laşi să se dea singur cu capul de pragul de sus pentru a înţelege că un lucru nu merită făcut?
Cum să-ţi faci din părinţi nişte prieteni? Câştigându-le încrederea! Arătându-le că eşti matur şi responsabil… Treaba aceasta cere timp şi efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi.
Odată câştigată, încrederea trebuie şi menţinută. Un părinte care, aflându-se în diverse situaţii, a înţeles că poate avea încredere în fiul său adolescent, nu va avea suspiciuni în ceea ce priveşte anturajul sau locurile pe care acesta le frecventează.
Numai că, de cele mai multe ori, adolescentul înclinat spre libertinaj nu ştie ce metodă să mai folosească, ce minciunică să mai invoce ca să-şi fenteze părinţii. Nevinovatele minciuni descoperite mai târziu sporesc neîncrederea părinţilor în copiii lor.
Adolescenţii se ruşinează să spună adevărul despre ei înşişi. Îşi deschid greu sufletul în faţa părinţilor, nu neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine. Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi-au cumpărat vreo revistă deocheată sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.
Nu cred că adolescenţii de azi, pentru a fi feriţi de rele, trebuie încuiaţi în casă. Cred că unii din părinţi ar trebui să dea dovadă de mult tact şi de o mai mare flexibilitate. Obedienţa nu aduce respect şi nici o mai bună comunicare.
Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor să o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că, dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.

2.Relatii conflictuale intre parinti si adolescent

Este o bucurie sa-ti vezi copilul crescand, dar e greu de inteles de ce sunt rare momentele in care te intelegi bine cu el. Oare unde s-a produs ruptura?
Copilul a crescut, se simte nedreptatit de faptul ca cei din jurul sau nu vad ca el este "aproape" un adult. E greu de acceptat aceasta noua pozitie a copilului aspirant la varsta de adult, atata timp cat acesta e dependent de familie din punct de vedere financiar. Acest aspect a fost si inca mai este indelung discutat, dar pare destul de general si nu acopera toate cauzele conflictelor ce apar intre parinti si copiii lor "adolescenti".
Se spune ca exista un conflict intre generatii; acest conflict se manifesta diferit in cadrul fiecarei familii.
Cred ca ar fi interesant de mentionat rezultatele unui studiu realizat de Fred Mahler si Catalin Mamali cu scopul identificarii conflictelor dintre parinti si copii, asa cum sunt vazute ele atat din perspectiva adolescentilor, cat si a parintilor lor.
Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sunt pe tema religiei, dar si a alcoolului; in cazul relatiei mama-fiu alcoolul este principalul vinovat in declansarea conflictelor.
Fetele considera ca in relatia cu tatal lor apar neintelegeri cand se discuta despre alcool si despre experienta sexuala. Relatia cu mama devine conflictuala daca se discuta despre alcool si despre iesirile nocturne.
Din cele mentionate pana acum se remarca faptul ca alcoolul este o cauza comuna a mai tuturor conflictelor - din perspectiva adolescentilor. Alcoolul se mentine drept cauza frecventa a dezacordului dintre adolescenti si parinti, atunci cand sunt solicitati parintii sa-si spuna punctul de vedere. Parintii par la fel de deranjati de alcool, pe cat sunt deranjati de iesirile nocturne ale copiilor lor. Desigur, aceste date reflecta cauzele din punct de vedere statistic; e posibil ca parintii care citesc acest articol sa se considere un caz aparte, sa nu regaseasca printre cauzele mentionate motivul disputei dintre ei si copiii lor.

Scoala Normala Vasile Lupu Iasi

2007-09-26T00:41:00.000-07:00