miercuri, 3 octombrie 2007

Conflicte intre generatii

1.Conflictul intre generatii- o problema fara rezolvare?

Oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.
Este de ajuns să deschizi televizorul ca să afli "starea naţiunii". Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. "Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu", îmi spunea deunăzi un prieten.
Delincvenţa juvenilă, creşterea ratei prostituţiei, abandonul şcolar, avorturile în rândul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate "fireşti" ale acestui haos generalizat, sunt o crudă realitate. Părinţii tinerilor adolescenţi de astăzi, cunoscând toate aceste pericole latente, nu ştiu ce să facă mai întâi pentru a-şi proteja odraslele.
E de ajuns ca părinte să arunci întâmplător un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile Capitalei, ca să înţelegi dezlănţuirea şi descătuşarea tinerilor prin discoteci, ca să vezi ce înţeleg majoritatea dintre ei prin distracţie. Dacă apoi comuţi pe ştirile de la ora 5.00 sau afli de vreun vecin că fiul lui se droghează sau că este homosexual, înţelegi că azi nu-i nimic mai greu decât să fii părinte. Mii de griji, de temeri şi, să o spunem sincer, în cea mai mare parte justificate.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Ei arată compasiune "babacilor", nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el?
Părinţii văd pe stradă tineri de-o vârstă cu fata sau băiatul lor vorbind murdar, făcând diferite gesturi obscene… şi se îngrozesc; aceştia sunt copiii altor părinţi, unor părinţi ca şi ei. Cum să faci ca părinte să te apropii de copil şi să-l faci să priceapă că teribilismul sau bădărănia nu-s o bună carte de vizită? Cum să faci să nu-l laşi să se dea singur cu capul de pragul de sus pentru a înţelege că un lucru nu merită făcut?
Cum să-ţi faci din părinţi nişte prieteni? Câştigându-le încrederea! Arătându-le că eşti matur şi responsabil… Treaba aceasta cere timp şi efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi.
Odată câştigată, încrederea trebuie şi menţinută. Un părinte care, aflându-se în diverse situaţii, a înţeles că poate avea încredere în fiul său adolescent, nu va avea suspiciuni în ceea ce priveşte anturajul sau locurile pe care acesta le frecventează.
Numai că, de cele mai multe ori, adolescentul înclinat spre libertinaj nu ştie ce metodă să mai folosească, ce minciunică să mai invoce ca să-şi fenteze părinţii. Nevinovatele minciuni descoperite mai târziu sporesc neîncrederea părinţilor în copiii lor.
Adolescenţii se ruşinează să spună adevărul despre ei înşişi. Îşi deschid greu sufletul în faţa părinţilor, nu neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine. Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi-au cumpărat vreo revistă deocheată sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.
Nu cred că adolescenţii de azi, pentru a fi feriţi de rele, trebuie încuiaţi în casă. Cred că unii din părinţi ar trebui să dea dovadă de mult tact şi de o mai mare flexibilitate. Obedienţa nu aduce respect şi nici o mai bună comunicare.
Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor să o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că, dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.

2.Relatii conflictuale intre parinti si adolescent

Este o bucurie sa-ti vezi copilul crescand, dar e greu de inteles de ce sunt rare momentele in care te intelegi bine cu el. Oare unde s-a produs ruptura?
Copilul a crescut, se simte nedreptatit de faptul ca cei din jurul sau nu vad ca el este "aproape" un adult. E greu de acceptat aceasta noua pozitie a copilului aspirant la varsta de adult, atata timp cat acesta e dependent de familie din punct de vedere financiar. Acest aspect a fost si inca mai este indelung discutat, dar pare destul de general si nu acopera toate cauzele conflictelor ce apar intre parinti si copiii lor "adolescenti".
Se spune ca exista un conflict intre generatii; acest conflict se manifesta diferit in cadrul fiecarei familii.
Cred ca ar fi interesant de mentionat rezultatele unui studiu realizat de Fred Mahler si Catalin Mamali cu scopul identificarii conflictelor dintre parinti si copii, asa cum sunt vazute ele atat din perspectiva adolescentilor, cat si a parintilor lor.
Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sunt pe tema religiei, dar si a alcoolului; in cazul relatiei mama-fiu alcoolul este principalul vinovat in declansarea conflictelor.
Fetele considera ca in relatia cu tatal lor apar neintelegeri cand se discuta despre alcool si despre experienta sexuala. Relatia cu mama devine conflictuala daca se discuta despre alcool si despre iesirile nocturne.
Din cele mentionate pana acum se remarca faptul ca alcoolul este o cauza comuna a mai tuturor conflictelor - din perspectiva adolescentilor. Alcoolul se mentine drept cauza frecventa a dezacordului dintre adolescenti si parinti, atunci cand sunt solicitati parintii sa-si spuna punctul de vedere. Parintii par la fel de deranjati de alcool, pe cat sunt deranjati de iesirile nocturne ale copiilor lor. Desigur, aceste date reflecta cauzele din punct de vedere statistic; e posibil ca parintii care citesc acest articol sa se considere un caz aparte, sa nu regaseasca printre cauzele mentionate motivul disputei dintre ei si copiii lor.

2 comentarii:

Anonim spunea...

bine scris chiar imi trebuia asa ceva pentru teza la romana:D

Anonim spunea...

Chiar aveam nevoie de ccateva informatzii........pt teza..:)